Timpul si irelevantele lui

In seara asta m-am incapatinat sa revad un film 'in care nu se intimpla nimic'... Politist adjectiv. Se pare ca incep sa cred si eu (daca nu o faceam deja) in irelevantele timpului, adica in acele momente care nu conteaza in nici o istorie pe care o scriem sau o povestim altora si care, de la un punct incolo, nu mai conteaza nici pentru noi. Drumul pina la facultate: 45 de minute; cumparaturile la cora: o ora; lucrul de dimineata: trei ore; masa: 30 de minute... era un puzzle in fizica, la care ma gindesc uneori: daca ne-am deplasa (dar putem pune aici si 'trai'... caci pare sa fie vorba despre acelasi lucru) cu viteza luminii si in acelasi timp am incerca sa ne privim intr-o oglinda, ce am vedea? Raspunsul asteptat ar fi 'nimic'... insa raspunsul corect este 'pe noi insine'... Mda... probabil ca inca mai cred in asta; in constanta memoriei indiferent de viteza cu care ne deplasam... memoria fiecarui lucru, care nu ar trebui sa dispara... Imi amintesc bine asteptarile lungi de pe holurile de la politehnica; diminetile in care eu ma trezeam intotdeauna mai devreme, iar ea mai dormea cel putin 30 de minute, o ora... prinzurile acelea in care aseza fiecare maslina pe farfurie dupa ce o studia cu atentie... tortul dinainte sa plec, care ne-a luat o noapte, dupa ce am pisat nucile cu o sticla mica de cola si am copt blaturile pe fundul unei cratite verzi... unul cite unul pina s-au facut 9... multele minute in care nu ne-am spus nimic...

Si totusi memoria mea nu poate sa reconstruiasca tot; exact ca in puzzle-ul lui einstein... ea nu ma poate reconstrui decit pe mine, cea care se misca o data cu amintirile si cu timpul asta ciudat... de aceea as vrea sa nu mai treaca nici o zi; as vrea sa nu mai existe acele 45 de minute din trafic in care imi amintesc, probabil, scene care au durat citeva secunde... sau acele ore de la magazin in care nu imi amintesc decit insiruiri aleatorii de asemenea secunde... sau, sau... As vrea sa nu mai treaca nici o zi pentru ca as vrea sa nu mai pierd nimic...