Zilele trecute am descoperit o carte interesanta aparuta in 2007 la Harvard University Press, despre evolutia conceptului familiei in ultimii 50 de ani in America. Studiul este in principal o cercetare sociologica, bazata pe date empirice (furnizate de arhive, recensaminturi succesive etc.) si pe citeva ipoteze teoretice privitoare la dinamica raportului dintre 'persoana' (individual) si ceea ce autorul numeste 'family government', pornind de la revolutia sexuala din anii '60. Nu mi se pare neaparat o cercetare care lanseaza un punct de vedere nou (despre faptul ca influenta/autoritatea acelui 'family government' asupra persoanei se reduce simtitor si proportional odata cu scaderea virstei la care persoana devine independenta social fata de parinti s-a mai discutat), cit o cercetare care confirma empiric (cu elemente si date factuale) existenta acestui fenomen, transformind o idee speculativa intr-o ipoteza sociologica, care ridica numite probleme.
Pe de o parte, aduce in discutie opozitia intre "pomo"-family (familia postmoderna: inter-rasiala, inter-etnica, same sex, single parent etc.) si "trad"-family (familia traditionala), impreuna cu linia de demarcatie dintre ele. Se pare ca nici familiie formate din persoane adulte heterosexuale cu copii nu sunt in toate cazurile familii "trad", asa cum am fi tentati sa acceptam pe baza modelului clasic. Unul dintre cazurile discutate de Rosenfeld este cel al lui Ozzy Osbourne si al familiei Osbourne. Diferenta intre o familie "pomo" si o familie "trad" e facuta pina la urma de gradul de independenta sociala de care se bucura membrii acelei familii, indiferent de profilul si constituia acesteia.
Pe de alta parte, se problematizeaza in jurul felului in care parintii se raporteaza la copii intr-o familie - cind acestia sunt inca la virsta copilariei si traiesc impreuna cu parintii. Se pare ca parintii (cel putin in SUA) tind la ora actuala sa isi educe copiii intr-un spirit independent de la virste mici, tocmai ca acestia sa se poata adapta unui mod de viata adult care presupune independenta sociala.
Mie aceste doua observatii ale autorului mi se par foarte importante: pe de o parte, independenta sociala creeaza familii liberale, iar pe de alta parte familiile liberale produc independenta sociala. Asta inseamna ca modelul relatiilor sociale este influentat si influeanteaza la rindul sau modelul relatiilor de familie... daca ai relatii sociale bazate pe autoritate, atunci si modelul familial tinde sa le reproduca si invers. Mi s-ar parea interesant daca s-ar face in Romania un studiu sociologic despre gindirea totalitara domestica si publica... asta fara referire la sisteme politice si stat. Una din lectiile acestei carti (despre americani, asta e) este ca fenomenul social al totalitarismului (pe care il gasim in relatiile obisnuite dintre oameni) este diferit de fenomenul politic cu acelasi nume si daca, cu privire la stat, ne putem spune ca nu mai traim in totalitarism, s-ar putea sa descoperim ca in alte zone ale vietii noastre sociale totalitarismul se lafaie nestingherit.
Cartea lui Michael Rosenfeld poate fi rasfoita aici. De asemenea, exista si un interviu cu autorul pe Philosophy Talk.
5 comentarii:
am citit cartea si ceea ce mi s-a parut interesant este cum abordeaza problema "trad"-familiilor: ca niste blocuri solide formate din indivizi interdependenti... nu stiu cat de sanatoasa e o familie nucleara de genul asta... mai mult, ele reprezinta si un model extrem de primitiv, in care toti muncesc pentru familie, care este intrinsec patriarhala...
Cred ca daca s-ar face in Romania un studiu din asta (vise!), s-ar constata ca majoritatea familiilor functioneaza dupa tiparul asta arhaic, partriarhal si totalitar; si mai e o chestie relevanta: daca s-ar face un studiu similar despre relatiile sociale existente intre angajatii unor institutii (cum ar fi cele publice, de pilda) cred ca s-ar observa trasaturi asemanatoare: blocuri solide,de indivizi interdependenti, intre care functioneaza un sistem foarte clar si ierarhic de "relatii". asta ar fi dupa mine si una dintre explicatiile sociologice pentru care mediul concurential e atit de slab dezvoltat la noi; si pentru faptul ca rareori poti obtine un job fara ca cineva 'sa puna o vorba buna pentru tine' la cine trebuie (ca la petzit :) ).
@wannabegay: cand am studiat psihoterapia familiala din perspectiva post-moderna, mi s-a vorbit despre terapeutul care nu este expert in fata familiei,nu porneste cu o definitie a ceea ce in este sanatos sau nesanatos si lasa familia sa-si construiasca propria definitie: ce inseamna pentru acele persoane "familie","independenta-inter-dependenta", "sanatos-nesanatos"... pot sa te intreb cum suna o definitie a ta, care cuprinde convingerile tale?
@drooopy: nu cred ca faptul ca exista o ierarhie a relatiilor intr-o institutie reprezinta o problema, cat in ce fel se comunica intre diversele subsisteme, ce mesaje se transmit si pe ce cale cine, ce, poate sa spuna cui; si da, ducem cu noi o imagine a ceea ce reprezinta autoritatea si cum se comunica cu ea, invatata de acasa, de la scoala, etc. Recomand filmul “Das experiment”: ce ma inspaimanta este cum conformismul, supunerea la o regula a autoritatii, pe de o parte, si presiunea grupului, pe de alta parte, ajunge sa justifice comportamentul antisocial. O solutie frumoasa, si cu eficienta cu bataie lunga, mi s-a parut ca ofera Amos Oz, in “Cum sa lecuiesti un fanatic”: cu imaginatie si literatura .
ceea ce ai scris tu - recunosc, nu am citit cartea inca, e bookmarked si isi asteapta randul :) - mi-a adus aminte de comparatia facuta de kundera in "the art of the novel" intre familie (este vorba, bineinteles, fara a fi numita astfel, de o famile 'trad') si regimul totalitar. ambele folosesc tehnica culpabilizarii: cetateanul nu are voie sa ascunda nimic fata de stat asa cum copilul nu poate avea secrete fata de parinti, notiunea de 'viata privata' este abolita, copilul/cetateanul e educat sa fie dependent si supus.
on a funnier (sa zicem) note, cineva imi spunea ca romanii cresc vaci pt lapte, gaini pt oua si copii pt paharul-de-apa-adus-la-batranete :)
da, faza cu paharul de apa e o eticheta nationala :).
Trimiteţi un comentariu