Lovely day

De cind am inceput sa intrebuintez bicicleta, constat ca mi se tot desprind bucatzi din plamini (probabil imbibate in tutun)... astazi m-a apucat o criza de tuse (in stilul mosului din Heartbreakers, "hoah... hiiih, cruuuh, blooh!") la un eveniment serios (sic!), la care nu trebuia sa ma apuce nici macar stranutul... Ghinion. Ar trebui sa ma las totusi de fumat -brusc si fara regrete. Mi s-a dat un ultimatum de 6 luni, dar eu pufai mai rau ca o locomotiva peste tot (mai putin pe bicicleta, unde abia mai respir, nu am oxigen etc.). Deci mai am 6 luni! Scena horror de astazi a fost completata de alte citeva semnale ca i was the only one really touched by the smoking fever... citeva priviri semnificative gen "tu ai facut asa? tu? oa..." s-au indreptat rapid spre mine din mai multe colturi ale salii... semn rau! Se pare ca am ajuns ultimul exemplar decrepit din toata facultatea (de oameni seriosi) care nu a renuntat la fumat si care nu si-a dat seama ca fumatul este doar o 'pasa adolescentina', spre deosebire de mincare, which is an enjoyable sin (ca sa citez un clasic in viata care astazi s-a indopat cu o tava de piscoturi). Si totusi, mai mult de rusine cred, am aprins prima tigara pe ziua de azi abia cind am intrat in casa si m-am napustit (la propriu) asupra pachetului de kent mentolat de pe masa din bucatarie. Scotind rotocoale satisfacute din plaminii mei tusinici, afumati etc. am ajuns la o concluzie importanta... cind oamenii vor sa para prea sanatosi, tusea tabagica (a unora) poate fi foarte enervanta... eh! si totusi...hoah... hiiih, cruuuh, blooh... we are all mortals (chiar si in facultatea aia aseptica).